Proza

Gândesc, Simt, Vorbesc…
de Valdesi
Printre stropi de noiembrie…mi-e frig…
Mi-am închis cămăruţa, să pot deschide o altă uşă …am deconectat calculatorul ca să prind o altă conexine…am pus deoparte notiţe, să încep o altă filă …Vreau să stau la soare…Soarele Neprihănirii!
Eliberat de grija machiajului creştin, nu mă străduiesc să aplic îndreptăţirea de sine, pe faţa ruşinată de prea multe neputinţe. Ulei din candela dumnezeirii….îmi este îndeajuns.
EL ştie cifrul inimii mele. Fără cuvinte, printre şoptiri găsesc un răspuns: ‘cand erai copil, vorbeai ca un copil , simţeai ca un copil, gîndeai ca un copil…’

	Vorbeam,
 		fără s-ascult
	Simţeam,
		fără să cred
	Gândeam,
		fara sa ....iubesc!

Vreau să gândesc, să simt, să vorbesc ca un om mare! Mare in dragoste, mare in credinţă, mare in slujire…’

Ştii? E bine la soare! De prin oase…si gânduri , s-au risipit microbi din vechi tipare!

Nu spune: Sunt doar un copil!
Propune-ţi un angajament clar, fără compromis!